8 nov. 2013

ONOMASTICA LUI MIHAI EMINESCU


În lipsa unor documente oficiale care să se fi păstrat, astăzi este unanim acceptat că Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850, în oraşul Botoşani, după cum este scris în „Registrul pentru naştere şi botez pe anul 1850”, registru găsit în arhivele bisericii Uspenia şi apoi transferat la Arhivele Statului din Botoşani.
Se cunosc câteva însemnări importante care precizează data de naştere a poetului:
  -Însemnarea lui Gh. Eminovici pe o Psaltire ce a aparţinut fa­mi­liei, document nepăstrat, dar relatat în mai multe surse,
   -Însemnarea poetului din registrul „Junimii”, unde la nr. 49 pe anul 1871 este scris: „Mihail Eminescu -1849 - Decembrie - 20 - Sf. Ignat - Botoşani”,...
   -Pe 15 ianuarie 1883, Eminescu notează pe fila unui manuscris:,,78 de ani viaţa mea întreagă. Atâta am să trăiesc. Bătrânul meu tată tot astfel. Asta e mărimea constantă în timp a vieţii unui individ din rasa noastră. Vor fi urcări şi scăderi pe această scară, va fi o oscilaţie infinită în coadaptarea cu împrejurările. Omul în sine om constant, rămâne constant". Sus, în dreapta manuscrisului: ,,1883-1849=34 ani”. Poetul ştia că s-a născut în anul 1849.
Dintre toate aceste documente, notaţia lui Gh. Eminovici din Psal­tirea familiei, este foarte importantă. Faptul că ea nu mai există astăzi, nu înseamnă deloc că poate fi scoasă din calcul. Secole la rând oamenii au păstrat obiceiul de a-şi nota da­tele evenimentelor importante pentru familie pe cărţi. Cu atât mai mult este posibil să se fi întâmplat acest lucru la o familie în care pre­ocupările intelectuale şi spirituale erau împletite cu spiritul prag­matic, o familie care făcea totuşi parte din rândul boierimii mijlocii, care nu putea să treacă cu superficialitate peste un eveniment atât de im­portant, cum era naşterea unui copil. Mai ales când aceasta s-a pe­tre­cut înaintea sărbătorilor de iarnă, ceea ce făcea evenimentul uşor de reţinut, chiar şi după mulţi ani de la petrecerea lui. Un asemenea eve­niment, petrecut într-un astfel de moment, cu greu putea fi măcar în­curcat. În plus, după cum afirmă Ma­tei, toţi copiii lui Eminovici au văzut şi cunoscut această Psaltire: „Într-o Psaltire veche însă, care se păstra din străbuni în casa pă­rinţilor săi şi în care sunt scrişi consecutiv autograf de tatăl poetului naşterile tuturor copiilor săi,  jos pe pagina 5-a stă scris: «Astă-zi 20 Decembrie anul 1849 la patru ceasuri şi cinci-spre-zece minute evropineşti s'au născut fiul nostru Mihai»” (Prefaţă de Matei Emi­nes­cu la volumul de Poezii, editat de el în colecţia „Biblioteca pentru toţi”).
Am arătat în cartea mea ,,Mihai Eminescu la Botoşani", cu destule argumente,  că data de naştere a poetului Mihai Eminescu a fost 20 decembrie 1849. Aşa se explică faptul că, numele de botez al poetului  este Mihai (Mihail). Dacă s-ar fi născut pe 15 ianuarie trebuia să-i fi dat numele de Vasile sau Ioan, sărbători apropiate de 15 ianuarie. Fiind născut în 20 decembrie 1849, părinţii i-au dat numele de Mihai, nume pe care au dorit să-l poarte unul dintre copii.
Din câte s-a scris despre Eminescu, în foarte puţine locuri se vorbeşte de sărbătorirea onomasticii poetului. Eminescu era un om discret, nu vorbea despre el şi familia sa, era retras şi singuratic, plăcându-i să-şi petreacă timpul citind şi scriind. Aceasta a fost cauza că s-au scris atât de puţine lucruri despre viaţa lui personală şi despre familia sa.
Şi totuşi, ca orice om, Eminescu îşi sărbătorea onomastica în ziua de Sf. Mihail şi Gavril, pe 8 noiembrie al fiecărui an.
Gravură de Mihai Cătrună

Copil fiind, era sărbătorit de familie aşa cum obişnuia Gh. Eminovici şi soţia lui Raluca, oameni evlavioşi care ţineau sărbătorile şi zilele onomastice ale membrilor familiei lor. Aşa se face că într-un an, de ziua lui, Mihai a primit o puşcă de vânătoare cu care mergea la vânătoare împreună cu fratele său Matei.
După ce a plecat în lume, Mihai şi-a sărbătorit de puţine ori onomastica. Junimiştii nu pomenesc nimic despre acest lucru, deşi, Mihai a primit de la ei diferite cadouri: două bastoane inscripţionate (unul se află la Ipoteşti şi unul la muzeul din Piteşti), un ceas de buzunar etc.
Una dintre cele mai frumoase zile onomastice, a petrecut-o
Eminescu în anul 1879. În ziua de 7 noiembrie 1879, Veronica Micle scrie poetului două scrisori în care spune:,,Mâine e ziua numelui tău; îmi pare destul de rău că nu pot măcar să te sărut pe ochii tăi cei frumoşi; fă-mi să-i pot săruta cât mai degrabă şi să pot a-ţi cere iertare, dacă poate din prostie te-am jignit cu ceva…te rog şi iar te rog, să vii la aniversarea Junimei că te aştept cu-n dor nespus, te aştept ca pe singurul meu mângâetor, căci după cum ţ-am mai spus, eşti singurul punct luminos al vieţii mele întunecate de greutăţi, de griji şi de necazuri…A ta pentru vecie, Veronica". 7 noiembrie 1879.  Eminescu a dat curs dorinţei Veronicăi şi a plecat imediat cu trenul la Iaşi, unde petrece câteva zile fericite. Cu greu Mihai a reuşit să ajungă şi la banchetul Junimii, care s-a ţinut sâmbătă 10 noiembrie 1879, la hotelul D' Europe.
Una din zilele onomastice a lui Eminescu, cea din 8 noiembrie 1882, poetul o petrece acasă la Titu Maiorescu împreună cu Alecsandri, Slavici, Chibici Revneanu, Nica, Popescu-Hermes, Gane şi Mite Kremnitz, când citeşte poemul Luceafărul, ,,şlefuit", după cum consemnează, în ,,Însemnări zilnice", Titu Maiorescu. Eminescu a fost felicitat pentru excepţionala sa creaţie şi pentru împlinirea vârstei de 32 de ani.
În noiembrie 1887, Eminescu se afla la Botoşani în îngrijirea Harietei, sora sa. De ziua sa onomastică, Eminescu primeşte o felicitare de la inginerul Ştefan Emilian, prietenul său din Iaşi, la care poetul răspunde printr-o scrisoare: ,,Cu ocazia aceasta mulţumesc din inimă D-lui Emilian pentru felicitarea de ziua mea onomastică; complimente tuturor cunoscuţilor şi D-voastre primiţi sărutările de mâni de la al D-voastră devotat M. Eminescu" (Scrisoare către Cornelia Emilian din 26 noiembrie 1887). Este, poate, singura felicitare primită de Mihai Eminescu şi cunoscută astăzi.
Una din cele mai triste onomastici, Mihai Eminescu o petrece în anul 1886, pe când se afla bolnav la Iaşi. Pe 5 noiembrie 1886, Eminescu este arestat de poliţie pentru deranjarea spectacolului de la teatrul vechi din Copou. A doua zi, doctorii Iuliano şi Bogdan dispun internarea poetului la ospiciul de la Mănăstirea Neamţ. Chiar de ziua sa onomastică, 8 noiembrie 1886, Eminescu este internat la această mănăstire. Peste două zile Junimea petrecea la Iaşi, la al 23-lea banchet tradiţional, nederanjată de poet.
Acum, după 124 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu, ar fi normal ca ziua de 8 noiembrie, ziua de Sf. Mihail şi Gavril, să fie dedicată pomenirii poetului, aşa cum i se face fiecărui bun creştin din ţara noastră. Dacă în timpul puterii comuniste aşa ceva nu era posibil, astăzi  nu există nicio piedică ca, de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, să-l pomenim pe Mihai Eminescu creştineşte.
Nicolae Iosub-Botoşani
Bibliografie:
1. Gheorghe Sărac- Documente privind adevărul  despre boala şi moartea lui Eminescu, Ed. Malasi, 2000.
2. Petru Vintilă-Eminescu. Roman cronologic- Ed. Cartea românească, 1974

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu