Discursul presedintelui SRMDVN la sedinta Comisiei de maximafilie a Federatiei Filatelice Romane

Stimate Domnule presedinte JosephWolff
Stimate Domnule presedinte Nicos Rango
Stimată Doamnă secretară Anny Boyard
Doamnelor şi Domnilor, stimati colegi.Publicare postare

Este o plăcere deosebită pentru mine să vă transmit Dumneavoastră urarea de bun venit în România şi salutul codial din partea Federaţiei Filatelice Române, a Comisiei de maximafilie a FFR şi a Societăţii Române de Maximafilie „Dr.Valeriu Neaga”.

Pentru noi maximafilistii români astăzi este o zi cu semnificaţii deosebite pentru că, tot aici la Bucureşti, în urmă cu 34 ani, în 1974, a avut loc Primul Simpozion Internaţional de Maximafilie, ocazionat de Expoziţia Europeană de Maximafilie „EUROMAX”, simpozion în care s-au luat decizii importante în ce priveşte maximafilia, valabile şi în zilele noastre.

Atunci meritul acelei întâlniri a aparţinut celui care a fost eminentul maximafilist român, Dr.Valeriu Neaga şi generaţiei sale din filatelia mondială, astăzi meritul aparţine organizatorilor Expoziţiei „EFIRO 2008”, inclusiv Dv. Doamnelor şi Domnilor prezenţi la această sesiune a Comisiei de Maximafilie a FIP.

Majoritatea dintre Dv. cunoaşteti foarte bine că maximafilia românească a avut o mare perioadă de glorie, a avut o generaţie de aur cu maximafilişti de mare reputaţie, dar nu voi însista asupra acestui aspect. După Dr. Valeriu Neaga, cel care a condus destinele maximafiliei româneşti a fost domnul Dr.Ioan Daniliuc.

Cred că cea mai importantă realizare pentru noi o constituie înfiinţarea, în 2007, a ”Societăţii Române de Maximafilie „Dr. Valeriu Neaga” cu sediul la Bacău, oraşul în care locuiesc, Societate al cărui presedinte fondator sunt. Este de notorietate faptul că România a fost a patra ţară din lume în care a luat fiinţă, în 1957, prima formă organizată a maximafiliei, graţie Dr.Valeriu Neaga, şi aceasta tot la Bacău, după Franţa în 1944, Belgia în 1949 şi Statele Unite în 1950.

Am intrat prin aceasta în familia asociaţiilor de maximafilie din Europa. Societatea noastră are ca membri pe cei mai valoroşi maximafilişti români. Consider că este o datorie morală să mulţumesc şi în aceste împrejurări, în numele Consiliului director al Societăţii noastre, domnului Joseph Wolff, preşedinte al FIP şi domnului Jean Pierre Mangin, preşedinte al Academiei Mondiale de Filatelie, pentru faptul că au acceptat, chiar cu ocazia constituirii, să devină „MEMBRI de ONOARE” ai Societăţii Române de Maximafilie ”Dr.Valeriu Neaga”.

În aceeaşi măsură consider o datorie de onoare să mulţumesc distinsei Doamne Anny Boyard şi domnului Nicos Rangos pentru ataşamentul permanent pe care l-au manifestat faţă de maximafilia românească. Toate aceste manifestări de simpatie constituie pentru noi un factor mobilizator.

În ce mă priveste, am fost desemnat de către conducerea Federaţiei Filatelice Române ca preşedinte al Comisiei de maximafilie, la 28 decembrie 2007, ceea ce a însemnat o mare onoare pentru mine dar, în acelaşi timp şi angajarea mea într-un efort sporit de muncă în planul relaţional cu Federaţia, cu membrii societăţii de maximafilie, cu cu mass-media, cu autorităţile şi înstituţiile de cultură locale, fără de care popularizarea maximafiliei şi activitatea expoziţională nu este posibilă şi nu în ultimul rând cu promovarea relaţiilor de colaborare cu unele asociaţii de maximafilie din Europa.

Reprezint în acest plen maximafiliştii români, însăşi Federaţia Filatelică Română. Prin urmare aş dori să vă fac cunoscut faptul că în cursul anului 2007 maximafilişti români au participat cu 12 colecîii la 5 expoziţii internaţionale: bilaterala România –Luxembourg, la Sibiu, Challenge-ul European de Maximaphilie la Macon- Franţa, Balkanfila la Istanbul, UNESCO-Paris şi expoziţia mondială de la Saint Petersbourg. Medaliile obţinute au fost de la Argint la Vermeil Mare.

Aş vrea să fac cunoscut faptul că în România au apărut între 2002 şi 2008 patru mari lucrări dedicate în întregime maximafiliei ( autori: Dr.Pitea, Vasile Doroş şi două Dr.Daniliuc), care jalonează în mod decisiv drumul de urmat în maximafilia românească. Noi, maximafilişti români acordăm o înaltă preţuire lucrării „ Un secol de maximafilie”, aparută în anul 2001, în Franţa, ca urmare a pasiuni şi a efortului unui grup de eminenţi maximafilişti francezi .

Este evident că maximafilia românească are încă multe de făcut. Fără a intra în detalii, ne procupă dezvoltarea în dimensiune şi conţinut a Societăţii de maximafilie nou create; creşterea numărului şi a calităţii ilustratelor maxime, printr-un dialog constructiv cu Societatea comercială „Romfilatelia”, singurul emitent de C.M. prima zi din România; ridicarea nivelului de calitate a colecţiilor noastre de maximafilie; participarea unui număr mai mare de colecţii de maximafilie la expoziţiile mondiale cu sprijinul FFR care, manifestă deschidere faţă de această ramură a filateliei; editarea unui buletin informativ propriu, etc.

Domnul preşedinte Josepf Wolff afirma în 2007, la Timişoara-România că, citez: „Filatelia este o artă”. Cu permisiunea Dv. aş adăuga faptul că „maximafilia este fiica cea mai tânără dar şi cea mai frumoasă a filateliei”. Să nu lăsăm stimati colegi de breaslă ca Ea să rămână „ fiica cea mai săracă, a filateliei”, mai săracă pentru că nu i se acordă spaţiul bine meritat în expoziţiile mondiale, pentru că i se atribuie de multe ori medalii aflate în partea inferioară a palmaresului, nefiind întotdeauna judecată prin ea însăşi, ci în comparaţie cu, colecţii tradiţionale, pentru că este uneori privită de la înălţimea unor asa-zişi „lorzi ai filateliei traditionale” cu rezerve sau chiar cu o anumită ironie. Numai cu timbre „one penny” nu se poate susţine în zilele noastre un fenomen filatelic pe plan mondial. Lumea de astăzi se îndreaptă tot mai mult spre turism, spre cultură şi civilizaţia popoarelor, spre artele vizuale. Să-i oferim lumii ceea ce işi doreşte: impactul vizual, cultural şi emoţional al maximafiliei.

Doamnelor şi Domnilor,

din raportul Comisiei de Maximafilie a FIP, pe care îl consider a fi analitic şi cuprinzător, am reţinut grija, competenţa şi responsabilitatea raportorilor pentru prezentul dar mai ales pentru viitorul maximafiliei la nivel mondial. Raportul prezintă deziderate şi peocupări la care maximafiliştii români se alătură cu următoarele propuneri:

1. acordarea unui mai mare spaţiu pentru colecţiile de maximafilie în expoziţiile internaţionale şi mondiale;

2. organizarea unui număr mai mare de expoziţii de maximafilie continentale de genul Maxi France şi Callenge Europeen a Macon;
3. invitarea la expoziţiile naţionale chiar interregionale a unor colecţionari cu exponate de maximafilie din alte ţări, pentu a fi cunoscute unui public mai larg nu numai celui ce vizitează expoziţiile mondiale;
4. în plan intern, să ne ducem noi colecţiile de maximafilie în locaţiile în care se adună public

pentru diverse alte activităţi. Să mergem deci, noi spre public;

5. jurizarea colecţiilor de maximafilie în expozitiile cu tematică generală de către membri de juriu specializaţi;
6. juriile expoziţiilor mondiale să consemneze în esenţă observaţiile critice asupra colecţiilor jurizate pentru ca expozantul să ştie ce trebuie să corecteze. Menţionarea doar a punctajului obţinut nu este suficientă;
7. continuarea oricăror demersuri prin FEPA, FIP, UPU, etc. petru a convinge Marea Britanie să urmeze regulile FIP în realizarea de cărţi maxime. Ar însemna o îmbogăţire a patrimoniului maximafil în lume.

În sensul propunerilor mai sus expuse, noi vă vom trimite învitaţii pentru a participa cu colectii de maximafilie la EXPOMAX BACAU 600, expozitie natională cu participare înternatională, organizată în orasul meu, în perioada 03-09 octombrie 2008.
Dacă am depăşit un anumit timp în expunerea mea, Dv. veţi înţelege cu siguranţă că am beneficiat de ocazia de a mă afla într-o asemenea sesiune de prestigiu, în ţara mea.

Sper că aţi petrecut zile frumoase la Bucureşti şi că aţi văzut lucruri interesante care v-au încântat. Eu vă urez acum să aveti în continuare un sejur agreabil.

Bucureşti, 26.06.2008