27 oct. 2014

 PARADOX MAXIMAFIL ROMÂNESC.
 
sursa: revista „ROMFILATELIA XXI”, nr.1 din 2006
În primăvara anului 1970, la Sala Mică a Palatului din Bucureşti, a fost organizată expoziţia bilaterală de maximafilie România - Franţa. Manifestarea, prima de acest gen din ţara noastră, se constituia ca o încu­nunare a eforturilor depuse de colecţionarii din cele două ţări în direcţia impunerii maximafiliei ca o nouă ramură de colecţionare filatelică. Pentru a marca acest moment inedit, Poşta Română a emis şi a pus în cir­culaţie la 19 aprilie 1970 o frumoasă marcă poştală care înfăţişează o ilustrată maximă realizată pe o reproducere a tabloului lui Claude Monet „Camille, soţia pictorului”, tablou aflat în colecţia Muzeului de Artă al României, francată cu o marcă poştală de 1,50 lei cu imagine identică. Evenimentul a fost foarte bine primit în mediile filatelice şi maximafile, Poşta Română marcând prin aceasta o premieră mondială: prima marcă poştală din lume care reproduce o ilustrată maximă.
Toate bune, frumoase şi lăudabile dar, după o anumită logică, era şi firesc să apară şi o oarecare nedumerire care a generat între­barea: „Ce a fost mai întâi, marca poştală sau ilustrata maximă ?" Ilustrată maximă reprezentată pe marcă nu putea fi realizată decât după apariţia acesteia. Cum a putut să apară reproducerea unei piese care, în mod logic, nu putea fi rea­lizată? Ilustratele maxime în cauză au fost realizate, după cum era şi firesc, după tipărirea mărcilor şi au fost obliterate cu ştampila „prima zi" a emisiunii din data de 19 aprilie 1970. Desigur că toate aceste constatări au făcut abstracţie de posibilităţile grafice şi tipografice care au permis realizarea unei pseudomaxime ce a putut fi cuprinsă în imaginea mărcii, mai ales când subiectul este o reprodu­cere de artă.
Discuţiile asupra acestui subiect nu au ştirbit şi nici nu ştirbesc din fru­museţea realizării pieselor. Dimpotrivă cred că ele pun în valoare spiritul de observaţie al colecţionarilor, disponibilitatea lor de a cerceta cu minuţiozitate piesele filatelice sub toate aspectele. „Cârcotăşenia" filateliştilor trebuie privită ca o calitate, care în multe cazuri s-a dovedit utilă şi construc­tivă, generând uneori situaţii umoris­tice ce au dat savoare acestei pasi­uni. Găsesc potrivit să închei cu o epi­gramă adresată tuturor celor animaţi de acest spirit:
                           Dezamăgit de astronomie
                           Că n-a găsit pete în Soare,
                           S-a apucat de filatelie;
                           Poate „pică" vreo EROARE.
Dr. Ioan DANILIUC
Preşedintele Comisiei de Maximafilie
a Federaţiei Filatelice Române (2006)

Articol publicat în revista „ROMFILATELIA XXI”, nr.1 din 2006 
 - - - - - - -  - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
REALIZĂRI PERSONALE REMARCABILE
Domnul Alexandru Antonache prezintă de câteva luni de zile ilustrate maxime realizări personale. Realizările sunt prezentate pe blogul dumnealui. Am remarcat printre ultimile realizări prezentate, setul de ilustrate dedicat colecţiei numismatice a Băncii Naşionale a României.
Invitaţia de a vizita blogul domnului Antonache Alexandru este şi un gest de susţinere a eforturilor realizatorului, un prilej de încurajare a tuturor maximafiliştilor şi de reactivare a preocupărilor maximafile.
Drahma histriană

Ducatul veneţian

Moneda din aur tip Koson
Talerul- Leu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu